Stiu ca am logoree verbala..e din familie, dar macar nu sunt o ciudata.
Noi glumim de fiecare si ii facem ciudati...dar nu cunosti adevaratul sens decat abia dupa ce vezi cu adevarat ceva ciudat.
Raman socata in fiecare zi, de ciudatenii, si ma intreb mereu daca sunt inchipuri, glume sau realitati...apoi, pana la urma urmei, D-zeu cu mila...
Inca sunt socata de cele intalnite azi, dar ma impac cu ideea ca sunt doar glumite pentru atragerea atentie.
